Care este diferența dintre psihoză și schizofrenie?

Deși uneori sunt folosite în mod eronat interschimbabil, psihozele și schizofrenia nu sunt aceleași lucruri.

• Psihoza se referă la pierderea contactului cu realitatea.
• Schizofrenia este o tulburare caracterizată printr-o serie de simptome, inclusiv simptome psihotice.

Persoanele cu schizofrenie experimentează psihoză; cu toate acestea, persoanele care se confruntă cu psihoză nu au neapărat schizofrenie.

Aproximativ 3% dintre americani vor experimenta psihoză în timpul vieții.

Medicamentele antipsihotice sunt adesea folosite pentru a trata schizofrenia și alte tulburări psihotice.

istetiana / Getty Images

Psihoză

Psihoza descrie episoade care implică o distorsiune sau o rupere de realitate. O perioadă de psihoză se numește episod psihotic.

În timpul unui episod psihotic, o persoană are dificultăți în a distinge ceea ce este real de ceea ce nu este.

Psihoza nu are o cauză specifică, ci mai degrabă este un simptom al mai multor afecțiuni, inclusiv:

• Boală mintală, inclusiv schizofrenie și tulburare bipolară
• Privarea de somn
• Condiții medicale generale
• Anumite medicamente eliberate pe bază de rețetă
• Consumul de substanțe, inclusiv alcool și marijuana

Comportamente / simptome

Comportamentele și simptomele asociate psihozei includ:

• Halucinații: experiențe senzoriale care nu sunt reale. Halucinațiile pot implica oricare dintre cele cinci simțuri, dar halucinațiile auditive („auzind lucruri / voci”) și halucinațiile vizuale („văzând lucrurile”) sunt cele mai frecvente.
• Iluzii: Convingeri false care intră în conflict cu realitatea. O persoană care se confruntă cu iluzii nu își va schimba convingerile atunci când se confruntă cu dovezi că credința este falsă. Exemple de iluzii includ: Crederea că un străin de la televizor le trimite mesaje; paranoia, cum ar fi credința pe care o spionează sau sunt o țintă pentru răutate; sau credințe de măreție („Eu sunt Dumnezeu”).
• Agitație: mișcare fizică excesivă sau activitate verbală. Simptomele agitației pot include stres emoțional, neliniște sau ritm.
• Gândire sau comportament dezorganizat: vorbire, scriere sau gândire confuză, incoerentă sau fără sens. Procesele de gândire dezorganizate fac dificilă comunicarea verbală cu ceilalți și să-și păstreze gândurile drepte.

Depresia, anxietatea, problemele de somn, retragerea socială, lipsa motivației și dificultățile de funcționare sunt, de asemenea, asociate cu psihoză.

Alte tulburări psihotice

Pe lângă schizofrenie, alte tulburări psihotice includ:

• Tulburare schizoafectivă: simptome ale schizofreniei - inclusiv psihoză - alături de caracteristicile unei tulburări de dispoziție, cum ar fi tulburarea depresivă majoră sau tulburarea bipolară.
• Tulburare schizofreniformă: o persoană dezvoltă simptomele schizofreniei pentru o durată mai mică de șase luni.
• Tulburări delirante: credințe puternice, neschimbabile, în lucruri care nu sunt reale sau adevărate, fără a experimenta halucinații.
• Tulburări psihotice scurte: Comportament psihotic cu debut brusc, care durează o lună sau mai puțin. Un alt episod poate să apară sau nu în viitor.
• Tulburare psihotică indusă de substanțe: psihoză provocată de utilizarea unor substanțe precum canabis, cocaină, extaz, ketamină, LSD, amfetamine și alcool.
• Tulburare psihotică datorată unei afecțiuni medicale: afecțiuni precum tumori cerebrale, infecții cerebrale sau accidente vasculare cerebrale pot provoca simptome psihotice.

Psihoza poate dispărea?

Psihoza poate fi limitată la un singur episod. Cu toate acestea, este posibil să existe episoade recurente ca parte a anumitor condiții, cum ar fi schizofrenia.

Schizofrenie

Schizofrenia este o tulburare psihiatrică care afectează procesele gândirii, emoțiile și comportamentul.

Pentru a primi un diagnostic de schizofrenie, o persoană trebuie să îndeplinească criteriile descrise în Manualul de diagnostic și statistic al tulburărilor mentale (DSM-5) publicat de Asociația Americană de Psihiatrie.

Criteriile includ cel puțin două dintre următoarele tipuri de simptome timp de cel puțin șase luni, cel puțin unul dintre simptome fiind unul dintre primele trei:

• Iluzii
• Halucinații
• Vorbire dezorganizată (de exemplu, deraiere frecventă sau incoerență)
• Comportament grosolan dezorganizat sau catatonic
• Simptome negative (adică diminuarea expresiei emoționale sau a avoliției).

Un diagnostic de schizofrenie necesită ca simptomele să provoace dificultăți semnificative la nivelul funcționării într-unul sau mai multe domenii majore, cum ar fi munca, relațiile interumane sau îngrijirea de sine.

Înainte de a se diagnostica schizofrenia, trebuie excluse alte afecțiuni medicale, tulburări ale dispoziției, alte tulburări psihotice și consumul de substanțe.

Schizofrenia nu este „personalități separate”

Deși este o concepție greșită obișnuită, persoanele cu schizofrenie nu au „personalități divizate”. Această caracteristică este un simptom al tulburării de identitate disociativă (numită anterior tulburare de personalitate multiplă).

Psihoza în schizofrenie

Schizofrenia apare în etape.

1. Faza prodromală: simptomele se dezvoltă treptat și implică de obicei pierderea interesului pentru activități, retragerea socială sau dificultăți de concentrare. Se poate dezvolta și o preocupare intensă cu ideile sau subiecții. Această fază poate dura de la săptămâni la ani.
2. Faza activă: Aceasta este stadiul acut al schizofreniei în care apar simptome psihotice. Simptomele se pot dezvolta treptat după o fază prodromală sau pot apărea brusc.
3. Faza reziduală: perioada de după o fază activă în care simptomele s-au instalat, dar persoana se poate simți lipsită de aparență, retrasă sau poate avea probleme de concentrare, similar cu simptomele fazei prodromale.

În timp ce lungimea acestor etape diferă de la o persoană la alta, aceste faze tind să apară în ordine și se pot repeta de-a lungul vieții unei persoane cu schizofrenie.

Simptomele psihotice (cunoscute și sub numele de simptome pozitive) asociate cu schizofrenia includ:

• Iluzii
• Halucinații
• Gândire și vorbire dezorganizate
• Comportament dezorganizat

Aceste simptome psihotice se pot manifesta la persoanele cu schizofrenie ca:

• Paranoia, cum ar fi credința că sunt spionați, controlați de forțe externe sau urmăriți de cineva care își propune să le facă rău
• O convingere că alții își pot citi gândurile
• Crezând că evenimentele obișnuite au un înțeles special pentru ei, de exemplu, că o persoană îi trimite mesaje prin versuri de melodii sau la televizor.
• Iluziile de măreție, cum ar fi credința că sunt de mare importanță, sunt foarte puternice sau au puteri speciale. Ei pot crede că sunt o ființă divină, precum Dumnezeu sau diavolul.
• Auzi zgomote sau voci care nu sunt acolo. Acestea pot fi benigne sau dureroase.
• Audierea comenzilor pentru a efectua acțiuni
• Comutarea rapidă de la subiect la subiect atunci când vorbești
• Alcătuirea cuvintelor sau utilizarea cuvintelor fără sens
• Discutând idei care par fără legătură
• Discutarea lucrurilor sau răspunsul la întrebări în moduri care nu sunt subiect sau irelevante
• Vorbind în cuvinte rimate fără sens
• Având dificultăți în îndeplinirea sarcinilor zilnice, cum ar fi îngrijirea de sine și igiena
• Dificultăți de planificare și de urmărire a planurilor
• Comportarea ciudată sau necorespunzătoare, cum ar fi râsul la înmormântare
• Experimentarea simptomelor catatoniei, inclusiv rigiditate fizică nemișcată, mișcări repetitive sau lipsa unui răspuns la mediul lor

Antipsihotice

Psihoza este aproape întotdeauna tratată, cel puțin parțial, cu medicamente. Antipsihoticele sunt de obicei medicamentele prescrise pentru a ajuta la reducerea sau ameliorarea simptomelor psihozei.

Antipsihoticele pot dura până la șase săptămâni pentru a-și atinge efectul maxim, dar de obicei încep să reducă simptomele psihozei acute în câteva ore sau zile.

Antipsihoticele nu vindecă niciuna dintre cauzele psihozei - ajută la controlul simptomelor și, atunci când sunt luate pe termen lung, pot ajuta la prevenirea viitoarelor episoade psihotice. Acestea sunt cele mai eficiente atunci când au început devreme în cursul unei afecțiuni psihotice sau a unui episod.

Se crede că antipsihoticele funcționează blocând efectele supraactivității unei substanțe chimice cerebrale numite dopamină. Se consideră că această supraactivitate este cel puțin o parte a cauzei simptomelor psihotice. Simptomele nu dispar întotdeauna complet cu tratamentul antipsihotic, dar în general devin mai ușor de gestionat.

Medicamentele antipsihotice se încadrează în general în două categorii:

Antipsihotice atipice (a doua generație)

Aceste medicamente inhibă acțiunea dopaminei și afectează nivelul serotoninei. Ele sunt de obicei prima alegere pentru tratarea schizofreniei.

Tipurile acestor medicamente includ:

• Risperdal (risperidonă)
• Seroquel (quetiapină)
• Zyprexa (olanzapină)
• Geodon, Zeldox (ziprasidonă)
• Invega (paliperidonă)
• Aripiprazol (Abilify)
• Clozapină (Clozaril)

Antipsihotice tipice (prima generație)

Aceste antipsihotice sunt mai vechi și inhibă activitatea dopaminei, dar nu afectează serotonina.

Ei includ:

• Thorazină sau Largactil (clorpromazină)
• Fluanxol (flupentixol)
• Modecat (flufenazină)
• Haldol (haloperidol)
• Loxapină
• Trilafon (perfenazină)
• Orap (pimozidă)
• Stelazină (trifluoperazină)
• Navane (tiotixen)
• Clopixiol (zuclopenthixol)

Medicația antipsihotică poate provoca o serie de efecte secundare. Discutați cu furnizorul dvs. de asistență medicală pentru a determina riscurile și beneficiile acestor medicamente.

Medicamente diferite funcționează diferit pentru fiecare persoană. Dacă un medicament nu este eficient sau nu este bine tolerat, discutați despre simptomele și efectele secundare cu furnizorul dvs. de asistență medicală.

Consultați furnizorul dvs. de asistență medicală

Nu opriți niciodată administrarea unui medicament antipsihotic fără a vă consulta medicul. Oprirea bruscă poate fi periculoasă. Furnizorul dvs. de asistență medicală vă poate informa cum să opriți tratamentul în siguranță și vă poate ajuta să găsiți o altă alternativă, dacă este necesar.