Anxietatea socială, cunoscută și sub numele de tulburare de anxietate socială (SAD) sau fobie socială, este o afecțiune de sănătate mintală caracterizată de frică intensă și invalidantă față de situațiile sociale. Aceste sentimente sunt experimentate la niveluri emoționale, fizice și cognitive, provocând disconfort sever care poate duce la evitarea socială. Persoanele cu SAD se tem să nu fie judecate negativ de alții, ceea ce poate genera sentimente de jenă, conștiință de sine și chiar depresie.
Deși este normal să experimentați anxietăți sociale în situații noi sau necunoscute, atunci când aceste temeri persistă, vă provoacă suferință semnificativă și vă limitează viața, este posibil să vă confruntați cu TRIST. Se prezintă în mod obișnuit în tinerețe la oameni foarte timizi. TRISUL poate afecta munca, școala și alte activități de zi cu zi și poate chiar face dificilă legătura și păstrarea prietenilor . Consecințele pot fi izolarea și singurătatea, precum și întreruperea relațiilor, inclusiv a celor cu familia, colegii și prietenii.
Anxietatea socială este a doua tulburare de anxietate cea mai frecvent diagnosticată, afectând aproximativ 15 milioane de adulți americani. Aproximativ 7% din populația generală din SUA va experimenta o formă de tulburare de anxietate socială într-o perioadă de 12 luni și unele estimări arată că rata de prevalență pe durata de viață pentru dezvoltarea SAD este de 13% până la 14%.
Colegii care au o întâlnire de lucru printr-un apel video. Ecranul computerului desktop cu oameni care fac fluturări în timpul întâlnirii online.Luis Alvarez / Getty Images
Tipuri de anxietate socială
Există două tipuri de anxietate socială: specifică și generală. Un exemplu de anxietate socială specific sau numai de performanță ar fi teama de a vorbi în fața grupurilor, în timp ce persoanele cu anxietate socială generalizată sunt anxioase, nervoase și inconfortabile într-o varietate de situații sociale.
Este mult mai frecvent ca persoanele cu anxietate socială să aibă un tip generalizat al acestei tulburări. Când anxietatea anticipativă, îngrijorarea, indecizia, depresia, stânjeneala, sentimentele de inferioritate și auto-culpabilitatea sunt implicate în majoritatea situațiilor din viață, o formă generalizată de anxietate socială poate fi cauza.
Simptome
Experimentarea simptomelor anxietății sociale nu înseamnă neapărat că cineva are o tulburare de anxietate. Cu toate acestea, dacă aceste simptome duc la suferință emoțională persistentă sau perturbă rutina de zi cu zi, ar putea fi un semn al tulburării de anxietate socială.
Fizic
Simptomele fizice pot apărea atunci când o persoană cu SAD se confruntă cu situații sociale precum ținerea unui discurs, practicarea unui sport sau desfășurarea unui recital. Acest lucru se întâmplă deoarece răspunsul lor la stres de luptă sau fugă a fost activat în suprasolicitați de amenințarea percepută a situației sociale.
Persoanele cu SAD pot experimenta următoarele atunci când trebuie să efectueze în fața altora sau să se afle în preajma altora:
- Roșind
- Transpiraţie
- Tremurând
- Greaţă
- Un ritm cardiac rapid
- Postură rigidă a corpului, care face un contact vizual redus sau vorbește cu o voce excesiv de moale
Psihologic
Simptomele psihologice ale DAU pot fi în mare parte invizibile pentru alții, dar sunt grave și au capacitatea de a deraia viața cuiva. Aceste simptome includ:
- Evitarea situațiilor sociale
- Anxietate extremă și irațională
- Frică severă de judecată și respingere
- Sentimente intense de conștiință de sine
- Dorind să vorbim cu ceilalți, dar întâmpinăm dificultăți și teamă
Complicații
Fără tratament, aceste simptome se pot confrunta cu probleme semnificative. Dificultățile de comunicare și conectare cu ceilalți pot însemna oportunități pierdute.
Exemple de complicații care apar din SAD pot include:
- Teama de intervievare poate împiedica dezvoltarea profesională
- Anxietatea legată de întâlnirea cu oameni noi poate duce la izolare
- Evitarea situațiilor sociale poate duce la limitarea permanentă a acelei persoane acasă
- Alcoolul și alte substanțe pot fi utilizate pentru auto-medicare, creând probleme de sănătate mintală și relații
- Pot rezulta depresie și auto-vătămare sau suiciditate
Diagnostic
Medicul dumneavoastră vă va pune întrebări despre simptomele dumneavoastră și pentru a vă descrie experiența. Următorul pas obișnuit este ca medicul dumneavoastră să solicite teste de laborator pentru a exclude afecțiunile care stau la baza simptomelor, cum ar fi tumorile, dezechilibrele hormonale și bolile infecțioase, cum ar fi boala Lyme.
Odată ce vor stabili că simptomele dvs. nu sunt cauzate de o boală fizică, medicul dumneavoastră vă va trimite apoi la un psihiatru sau la un alt profesionist din domeniul sănătății mintale care va utiliza criteriile stabilite înManualul de diagnostic și statistic al tulburărilor mentale, ediția a V-a(DSM-5) pentru a evalua dacă aveți tulburări de anxietate socială. Factorii de diagnostic includ:
- Frică sau anxietate marcată cu privire la una sau mai multe situații sociale în care individul este expus unui posibil control
- Individul se teme să acționeze într-un mod sau să prezinte simptome de anxietate care vor fi evaluate negativ
- Situațiile sociale provoacă aproape întotdeauna frică sau anxietate
- Teama sau anxietatea sunt disproporționate față de amenințarea reală reprezentată de situația socială și de contextul sociocultural
- Situațiile sociale sunt evitate sau suportate cu frică sau anxietate intensă
- Frica, anxietatea sau evitarea cauzează suferință sau afectare semnificativă din punct de vedere clinic în domeniile sociale, profesionale sau în alte domenii importante de funcționare
- Frica, anxietatea sau evitarea sunt persistente, de obicei durează șase luni sau mai mult
- Teama, anxietatea sau evitarea nu sunt atribuite efectelor fiziologice ale unei substanțe (de exemplu, un drog de abuz) sau unei alte afecțiuni medicale
- Frica, anxietatea sau evitarea nu se explică mai bine prin simptomele unei alte tulburări mentale
- Dacă este prezentă o altă afecțiune (de exemplu, boala Parkinson, obezitate, desfigurare din cauza arsurilor sau rănirii), frica, anxietatea sau evitarea nu sunt în mod clar legate sau sunt excesive
- Specificați dacă frica este limitată la a vorbi sau a cânta în public
SAD este uneori confundat cu tulburarea de panică. Diferențele cheie sunt că persoanele cu tulburare de panică suferă atacuri de panică neașteptate, mai degrabă decât simptome de anxietate legate în mod specific de situații sociale.
Cauze și factori de risc
Nu este clar ce anume cauzează DAU, dar mulți factori influențează probabilitatea unei persoane de a dezvolta anxietate socială:
- Markeri biologici: Creșterea fluxului sanguin către amigdala (o parte a sistemului limbic responsabil de frică) a fost prezentată în imaginile cerebrale ale persoanelor cu SAD. Alte părți ale creierului implicate în anxietate includ trunchiul cerebral (controlează ritmul cardiac și respirație), cortexul prefrontal (ajută la evaluarea riscului și pericolului) și a cortexului motor (vă controlează mușchii).
- Factori genetici: Ca și în cazul tuturor tulburărilor de anxietate, există o predispoziție genetică semnificativă la dezvoltarea tulburării de anxietate socială.
- Mediu: mecanismele de gestionare nesănătoase (cum ar fi evitarea conflictelor) și răspunsurile anxioase sau comportamentele pot fi învățate prin observarea figurilor de autoritate și a grupurilor de colegi.
- Aspect fizic: Anumite caracteristici fizice care se remarcă ca neobișnuite pentru norma socială înconjurătoare pot sta la baza anxietății sociale.
- Temperament: Prezentarea unor inhibiții excesive de noi activități, oameni, locuri sau lucruri poate fi un semn timpuriu al SAD. Acest lucru este de obicei arătat prin timiditate extremă sau plâns atunci când întâlnești oameni noi.
- Noi locuri de muncă sau situații sociale: Orice schimbări majore de viață, indiferent dacă sunt pozitive sau negative, pot fi un factor declanșator de bază pentru SAD.
Subtipuri
Centrul Național de Anxietate Socială recunoaște mai multe subtipuri de tulburări de anxietate socială:
- Parureza sau sindromul de vezică timidă se concentrează asupra a ceea ce alții ar crede despre ei dacă nu ar putea iniția fluxul de urină.
- Anxietatea conversațională implică trăirea unor gânduri distorsionate și negative despre ceea ce gândesc străinii și cunoscuții atunci când vorbesc cu ei.
- Anxietatea de performanță sexuală masculină este un ciclu vicios care apare atunci când anxietatea în legătură cu desfășurarea activităților sexuale se transformă în auto-monitorizare excesivă și autoevaluare în timpul relațiilor sexuale care pot preveni erecția sau orgasmul.
- Anxietatea de a vorbi în public sau glosofobia este una dintre cele mai frecvente fobii, afectând aproximativ 73% din populație.
- Anxietatea LGBTQ poate apărea atât din stigmatele sociale internalizate despre comunitate, cât și din cauza agresării sau ostracizării.
Tratament
Opțiunile de tratament pot include ajutarea unei persoane să dezvolte modele de gândire mai sănătoase și mecanisme de coping și alte îmbunătățiri psihosociale. Ele pot fi, de asemenea, utilizate pentru a ajuta la gestionarea și reducerea simptomelor asociate tulburării de anxietate socială.
Psihoterapie
Multe studii de cercetare au arătat că terapia comportamentului cognitiv specific anxietății (TCC), un tip de psihoterapie care învață moduri mai sănătoase de a gândi, de a se comporta și de a reacționa la situații, poate efectua modificări pozitive în structurile creierului implicate în procesarea și reglarea emoției. (...)
Medicament
Medicamentele pot fi eficiente pe termen scurt pentru gestionarea simptomelor anxietății sociale. Dar dacă nu sunt utilizate împreună cu un program activ, structurat de TCC, medicamentele singure nu vor avea beneficii pe termen lung pentru persoanele cu SAD.
Medicamentele care pot fi utilizate pentru a trata SAD includ:
- Medicamente anti-anxietate: funcționează rapid și includ benzodiazepine precum Valium (diazepam), Xanax (alprazolam), Klonopin (clonazepam) și Ativan (lorazepam)
- Antidepresive: Anume inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI) și inhibitori ai recaptării serotoninei și norepinefrinei (SNRI). Durează câteva săptămâni pentru ca aceste medicamente să înceapă să funcționeze, dar studiile au constatat că 50% până la 80% dintre pacienții cu forma generală de tulburare de anxietate socială răspund după administrarea de venlafaxină sau un SSRI timp de opt până la 12 săptămâni.
- Beta-blocante: Sunt utilizate pentru a ajuta la reducerea simptomelor fizice ale anxietății, cel mai frecvent anxietăți sociale de tipul performanței.
Mai puțin de 5% dintre persoanele cu SAD vor solicita tratament în decurs de un an de la debutul inițial al tulburării și mai mult de o treime dintre oameni declară că au simptome timp de 10 sau mai mulți ani înainte de a primi ajutor.
Copiind
Există modalități suplimentare de a contribui la îmbunătățirea calității vieții și la reducerea simptomelor de anxietate atunci când trăiți cu SAD:
- Alăturați-vă unui grup de sprijin pentru a găsi sprijin și un loc sigur pentru a învăța și începeți să înțelegeți că gândurile dvs. despre judecată și respingere nu sunt adevărate sau sunt denaturate.
- Provocați modele de gândire negative care implică încercarea de a prefigura evenimentele și gândirea la scenarii cele mai nefavorabile. De exemplu, puteți ști cu adevărat ce gândește acea persoană despre dvs.?
- Concentrați-vă spre exterior pentru a preveni hiper-concentrarea asupra senzațiilor corporale și a reacțiilor fizice sau a aspectului.
- Luați-vă timp să respirați profund și pe deplin, oferindu-vă sistemului nervos șansa de a vă liniști.
- Evitați cofeina, inclusiv sursele ascunse de cofeină din ciocolată și băuturi răcoritoare, care pot agrava anxietatea.
- Adăugați acizi grași omega-3 în dieta dvs. (gândiți-vă la pește gras și nuci) pentru a vă sprijini starea generală de spirit și anxietatea.
- Practică răbdarea cu tine și cu ceilalți. Nu vă așteptați la perfecțiune în situații sociale și folosiți abilitățile pe care le-ați învățat pentru a rămâne sau a vă liniști.
