Anatomia retinei

Retina este un strat subțire de țesut care acoperă partea din spate a interiorului globului ocular. Retina conține milioane de celule care percep lumina, culoarea și detaliile fine în lucrurile pe care le vedeți. O serie de boli pot afecta retina, inclusiv cancerul. Dacă orice parte a retinei se deteriorează, vederea dvs. poate fi compromisă.

Anatomie

Retina este un singur strat de țesut care conține celule nervoase care transmit imagini către nervul optic. Părțile retinei includ:

• Macula: o zonă mică chiar în centrul retinei. Macula oferă cea mai bună atenție pentru a vedea detalii mici despre elementele aflate direct în fața dvs., cum ar fi textul unei cărți.
• Fovea: o mică depresiune în centrul maculei. Fovea (numită și fovea centralis) este punctul de focalizare cel mai ascuțit.
• Celulele fotoreceptoare: Acestea sunt celulele nervoase care permit ochiului să perceapă lumina și culoarea.
• Conuri: un tip de celulă fotoreceptoare, conurile detectează și procesează culorile roșu, albastru și verde pentru a oferi o viziune color. Retina deține aproximativ 6 milioane de conuri.
• Lansete: Un alt tip de celulă fotoreceptoare, responsabilă pentru detectarea nivelurilor de lumină și asigurarea vederii periferice. Retina deține aproximativ 120 de milioane de tije.
• Retină periferică: țesutul retinian care se extinde dincolo de macula. Nervii din retina periferică procesează vederea periferică.

Variații anatomice

Condițiile retiniene pot fi prezente la naștere și moștenite (numite tulburări retiniene moștenite sau IRD). Aceste condiții includ:

• Acromatopsie: daltonism complet
• Choroideremia: Pierderea progresivă a celulelor fotoreceptoare din retină
• Amauroza congenitală Leber: un grup de mutații genetice care afectează aproape fiecare celulă nervoasă din retină și provoacă o afectare severă a vederii
• Retinita pigmentară: un grup de mutații genetice care afectează celulele fotoreceptoare ale retinei
• Boala Stargardt: O mutație genetică care afectează macula

Funcţie

Pe măsură ce lumina pătrunde în ochi prin cornee, pupilă și lentilă, aceasta se proiectează pe retină. Nervii retinei procesează această lumină și imaginile asociate, apoi își transferă semnalele către nervul optic. Nervul optic transportă aceste semnale către creier, unde apare percepția imaginilor.

Numeroasele celule nervoase ale retinei vă permit să vedeți în condiții de lumină slabă, să percepeți marginile ascuțite ale imaginilor delicate precum petalele florilor, să percepeți o gamă completă de culori și să vizualizați un câmp vizual larg.

Condiții asociate

În ciuda faptului că este oarecum protejată în interiorul ochiului, retina poate fi afectată de o mare varietate de afecțiuni, inclusiv traume. Cele mai frecvente afecțiuni care afectează retina includ:

• Degenerescența maculară legată de vârstă (DMA): unul dintre cele mai frecvente tipuri de boli ale retinei, DMA cauzează pierderea progresivă a vederii centrale. Nu afectează vederea periferică. DMI apare în două tipuri - uscat și umed. AMD uscat este tipul cel mai frecvent și apare atunci când stratul de țesut al maculei devine mai subțire odată cu înaintarea în vârstă. AMD umedă este mai rară și apare atunci când noile vase de sânge cresc anormal în retină, scurg lichide și provoacă cicatrici ale maculei.
• Cancere: tumorile canceroase (maligne) ale retinei sunt rare, dar includ boli precum retinoblastomul. Retinoblastomul apare la copii și rezultă dintr-o mutație genetică moștenită care determină multiplicarea celulelor retiniene prea repede. Retinoblastomul poate fi vindecabil, în funcție de faptul dacă cancerul s-a răspândit sau nu dincolo de globul ocular.
• Retină desprinsă sau ruptă: o afecțiune care rezultă din tragerea țesutului retinian de partea din spate a globului ocular. Acest lucru poate apărea din cauza unei traume (de exemplu, o lovitură la cap) sau a unei defecțiuni a procesului normal de scădere a fluidului (vitrosul) care ocupă interiorul ochiului. Vitrosul se micșorează natural odată cu înaintarea în vârstă, dar uneori vitrosul care se micșorează se lipeste de retină și îl îndepărtează de partea din spate a ochiului.
• Retinopatie diabetică: o deteriorare a țesutului retinian din cauza nivelurilor excesive de glucoză (zahăr) din sânge. Lăsată netratată, retinopatia diabetică poate duce la orbire.
• Edem macular: O acumulare de lichide în țesutul retinian care determină umflarea maculei. Această umflare distorsionează vederea.
• Retinita pigmentară (RP): Considerată o boală rară, se consideră că RP afectează aproximativ una din 4.000 de persoane din S.U.A. Această boală moștenită provoacă mutații în oricare dintre cele 50 de gene responsabile pentru crearea proteinelor care permit celulelor fotoreceptoare ale retinei să funcționeze. Semnele și simptomele retinitei pigmentare apar de obicei în copilărie, cu sensibilitate la lumină puternică sau vedere slabă la lumină scăzută. Majoritatea persoanelor cu PR suferă o pierdere progresivă a vederii până la aproape orbire.

Teste

Medicii oculari (optometriști și oftalmologi) folosesc o serie de teste pentru a examina retina direct și indirect. Aceste teste includ:

• Grilă Amsler: o grilă simplă tipărită formată din linii paralele care rulează în două direcții. Dacă oricare dintre linii arată ondulată, ar putea fi un semn de degenerare maculară.
• Angiografia fluoresceinică: un test care folosește colorant injectat într-o venă pentru a ilumina vasele de sânge ale retinei. O cameră specială face fotografii cu retina după injectarea colorantului.
• Tomografie de coerență optică (OCT): Un test imagistic neinvaziv al retinei. Acest test este similar cu o scanare tomografică computerizată (CT) și creează imagini detaliate, în secțiune transversală a țesutului retinal.
• Retinoscop: Instrumentul de tip lanternă strălucitoare pe care un medic de ochi îl folosește pentru a privi direct țesutul retinian din interiorul ochiului.

Unele dintre aceste teste necesită administrarea de picături oftalmice dilatante care dilată (deschid) pupila și facilitează vizualizarea retinei.