Verywell / Anastasia Tretiak
Arnica este un gen de plante perene aparținând familiei de floarea-soarelui (Asteraceae). Mai multe specii de arnica,mai ales în specialA. montana,conține un compus antiinflamator despre care se crede că ameliorează durerea, durerile și vânătăile atunci când se aplică local.
Arnica este originară din regiunile subalpine din vestul Americii de Nord, dar poate fi găsită și în regiunile arctice din Europa, Asia și America de Nord.
Plantele de arnica au frunze lungi și pufoase și flori galbene sau portocalii strălucitoare, asemănătoare margaretei, între 2 și 3 centimetri lățime.
Ingredientul care dă efectului antiinflamator al arnicii, numit helenalin, este extrem de toxic atunci când este consumat și iritant pentru piele, cu excepția cazului în care este diluat.
Arnica este cel mai frecvent vândută ca unguent topic fără prescripție medicală, gel sau cremă, dar este disponibilă și ca extract, tinctură, supliment oral, pelet sublingual (sub limbă), pulbere, ulei de aromoterapie și uscat „plantă artizanală”.
Beneficii pentru sănătate
Arnica este utilizată în mod obișnuit în medicina alternativă pentru tratarea vânătăilor, durerii, mialgiei (dureri musculare) și artralgiei (durerilor articulare).
Arnica este comercializată în mod obișnuit de producătorii de medicamente homeopate ca tratament eficient pentru:
- Osteoartrita
- Nevralgia post-zoster
- Neuropatie diabetică
- Durere post-chirurgicală
- Vindecarea ranilor
- Cancer
Cu toate acestea, doar dovezi științifice limitate susțin utilizarea sa în tratarea oricărei afecțiuni medicale.
Asta nu înseamnă că arnica nu are beneficii; pur și simplu, studiile clinice care investighează arnica sunt aproape invariabil mici, slab concepute și adesea contradictorii în constatările lor.
Este important să discutați cu un medic pentru a determina dacă arnica este o opțiune rezonabilă și sigură de a explora fie singură, fie împreună cu alte medicamente pentru durere.
Osteoartrita
Osteoartrita, denumită adesea artrita „uzată”, este în general tratată cu antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).
Homeopații au sugerat de mult că arnica, cu proprietățile sale antiinflamatoare, oferă o alternativă naturală rezonabilă și sigură la AINS.
Într-o recenzie publicată înBaza de date Cochrane de recenzii sistematice, Cercetătorii australieni au analizat șapte studii publicate anterior cu privire la beneficiile remediilor vegetale topice pentru osteoartrita.
Dintre remediile studiate, gelul de arnica pare să funcționeze aproape la fel de bine ca Advil (ibuprofen) în reducerea durerii și îmbunătățirea funcției articulare la persoanele cu osteoartrită de mână.
Cu toate acestea, persoanele care au folosit gel de arnica au avut o incidență mai mare a efectelor secundare comparativ cu Advil (13% față de 8%), iar unele au raportat chiar o creștere a rigidității și durerii articulare.
Durere post-chirurgicală și vânătăi
Susținătorii arnicii cred că poate reduce vânătăile și umflăturile după intervenția chirurgicală atunci când este aplicat local sau administrat ca supliment oral.
O revizuire din 2016 a studiilor înAmerican Journal of Therapeuticsa sugerat căA. montana a fost un„alternativă validă” la antiinflamatoarele nesteroidiene în tratarea:
- Durerea postoperatorie
- Edem (umflare)
- Echimoză (vânătăi)
Recenzorii au afirmat, totuși, că rezultatele au variat substanțial în funcție de formulare, doză și studiu.
În schimb, o altă recenzie publicată înChirurgie dermatologicăau găsit dovezi insuficiente care să susțină utilizarea arnicii orale sau topice în tratarea umflăturilor sau vânătăilor post-chirurgicale.
Dureri musculare
Mialgia (durerea musculară) este asociată cu o gamă largă de afecțiuni medicale, precum și simpla utilizare excesivă a mușchilor.
Majoritatea studiilor care investighează arnica s-au concentrat pe utilizarea sa în tratarea mialgiei post-efort. Arnica a fost folosită de mult timp în suplimentele sportive doar pentru astfel de scopuri, chiar dacă există puține dovezi care să susțină o astfel de utilizare.
O revizuire extrem de subiectivă a studiilor înJurnalul Internațional de Medicină Complementară și Alternativăa susținut cu tărie utilizarea combinată a arnicii orale și topice în tratarea leziunilor musculare, chiar dacă patru studii incluse în revizuire nu au găsit beneficii în comparație cu un placebo.
Efecte secundare posibile
Se știe că arnica provoacă reacții adverse chiar și atunci când este utilizată în preparate topice foarte diluate. Efecte secundare mai grave pot apărea atunci când sunt luate pe cale orală.
Utilizare topică
Arnica poate provoca o reacție alergică ușoară, mai ales la persoanele cu o alergie preexistentă la plantele dinAsteraceaefamilie, inclusiv ambrozie, gălbenele, crizanteme și margarete.
Arnica poate declanșa, de asemenea, creșteri tranzitorii ale tensiunii arteriale și ale ritmului cardiac, în special dacă este utilizată excesiv sau pe pielea spartă. Pielea spartă permite o absorbție mai mare a ingredientului activ și poate provoca, de asemenea, înțepături localizate.
Utilizare orală
Cele mai multe remedii homeopatice pentru arnica sunt extrem de diluate și considerate sigure. Cu toate acestea, unele forme pot conține cantități detectabile de helenalină care pot prezenta riscuri pentru sănătate.
Când este administrată pe cale orală, arnica poate provoca:
- Iritarea gurii și a gâtului
- Dureri de stomac
- Diaree
- Vărsături
- Respirație scurtă
- Vânătăi și sângerări ușoare
- Bataie rapida de inima
- Tensiune arterială crescută
Preparatele orale care conțin arnica pură trebuie evitate fără excepție. Nu numai că sunt mai susceptibile de a provoca simptome, dar pot, de asemenea, deteriora inima și pot crește riscul de insuficiență a organelor, comă și moarte.
Contraindicații și interacțiuni
Arnica poate încetini coagularea sângelui și trebuie întreruptă cu două săptămâni înainte de intervenția chirurgicală pentru a reduce riscul de sângerare post-operatorie, subminând beneficiul presupus al acesteia în reducerea durerii post-chirurgicale și a vânătăilor.
Datorită efectelor sale anti-coagulare, arnica trebuie evitată dacă luați medicamente anticoagulante (subțierea sângelui), deoarece combinația vă poate crește riscul de sângerare și vânătăi. Aceste medicamente includ:
- Coumadin (warfarină)
- Plavix (clopidogrel)
- Heparină
- AINS (de exemplu, antiinflamatoare precum ibuprofenul și naproxenul)
Se știe puțin despre siguranța arnicii în timpul sarcinii. Dacă sunteți gravidă sau alăptați, consultați medicul înainte de a utiliza arnica sub orice formă.
Selecție, pregătire și depozitare
Arnica montanaeste specia cea mai frecvent utilizată în scopuri medicinale, deșichamissonis, A. longifolia, șiA. gracilissunt, de asemenea, uneori folosite.
Majoritatea preparatelor de arnica fără prescripție medicală sunt distilate în mod repetat, rezultând geluri, unguente și extracte cu puțin sau deloc helenalină. Același lucru este valabil și pentru pulberile de arnica, capsulele și peletele sublinguale care nu conțin de obicei helenalină (în continuare punând sub semnul întrebării beneficiile lor antiinflamatorii).
Când cumpărați arnica, căutați mărci care au fost testate de un organism de certificare independent, cum ar fi:
- Farmacopeia SUA (USP)
- ConsumerLab
- NSF International
În acest fel, puteți fi sigur că ingredientele de pe eticheta produsului sunt corecte și puteți spune dacă în formulare este inclusă helenalină.
De asemenea, ar trebui să verificați dacă numele latin al speciei de arnica (cum ar fiArnica montana) este inclus pe eticheta produsului și fii precaut cu privire la orice produs care susține că conține „arnica pură”.
Nu cumpărați niciodată arnica uscată artizanală sălbatică sau cultivați arnica proaspătă pentru a face ceaiuri sau tonice. Nu există nicio modalitate de a doza astfel de preparate, iar expunerea dumneavoastră la helenalină este probabil să fie excesivă, dacă nu periculoasă.
Majoritatea preparatelor de arnica pot fi păstrate la temperatura camerei. Ca regulă generală, păstrați-le în ambalajele originale, departe de lumina directă a soarelui și nu folosiți niciodată mai mult doza listată pe eticheta produsului. Aruncați orice preparat care depășește data de expirare.
Intrebari obisnuite
Cum se utilizează arnica în aromoterapie?
Uleiul de arnica este utilizat în mod obișnuit în aromoterapie ca ulei purtător la care se adaugă uleiuri esențiale. Are un miros plăcut de ananas și salvie despre care se spune că este relaxant.
Există alternative naturale la arnica?
Ierburi precum belladonna (Atropa belladonna), dulcamara (Solanum dulcamara) și pulsatilla (Pulsatilla nigricans) sunt adesea folosite în homeopatie pentru tratarea durerilor articulare și musculare.
Margareta comună (Bellis perennis) și un tip de rododendron cunoscut sub numele de ceai de mlaștină Labrador (Rhododendron tomentosum) poate fi aplicat local pentru a ajuta la ameliorarea vânătăilor.
Arnica este utilizată în medicina tradițională chineză în condiții de siguranță?
Arnica, cunoscută sub numele deshan jin cheîn medicina tradițională chineză (TCM), se spune că tonifică qi (forța vieții) și echilibrează yin și yang.
Deși sunt recunoscute pentru efectele lor curative, remediile TCM care conțin arnica prezintă aceleași riscuri ca orice altă formă de arnica pură.
Centrul Național pentru Sănătate Complementară și Integrativă avertizează că s-a constatat că unele remedii pe bază de plante din China sunt contaminate cu produse nedeclarate, inclusiv medicamente, metale grele, pesticide și sulfiți.
Un cuvânt de la Verywell
Deoarece remediile pe bază de plante nu sunt supuse acelorași standarde de reglementare aplicate medicamentelor farmaceutice, fiți precauți atunci când utilizați un astfel de produs și discutați mai întâi cu medicul dumneavoastră dacă vă gândiți să încercați unul.
Amintiți-vă că chiar și produsele naturale pot fi periculoase, pot provoca reacții adverse nedorite și pot avea interacțiuni negative cu alte medicamente sau suplimente pe care le luați.
