Cauzele, simptomele și diagnosticul tahipneei

Tahipneea este definită ca o rată respiratorie crescută sau, mai simplu, o respirație mai rapidă decât în ​​mod normal. Un ritm respirator normal poate varia în funcție de vârstă și activitate, dar este de obicei între 12 și 20 de respirații pe minut pentru un adult în odihnă.

În contrast, termenul de hiperpnee se referă la respirația profundă rapidă, în timp ce tahipneea se referă la respirația rapidă, superficială. Să analizăm cauzele potențiale ale tahipneei, precum și stările medicale în care poate apărea.

Simptome

Tahipneea poate fi însoțită de senzația de respirație scurtă și incapacitatea de a obține suficient aer (dispnee), degetele și buzele cu nuanțe de albastru (cianoză) și suptul mușchilor toracici cu respirația (retractarea).

Tahipneea poate apărea și fără simptome evidente, mai ales atunci când este legată de afecțiuni precum dezechilibrele metabolice sau afecțiunile sistemului nervos central.

Tahipnee vs. Dispnee

După cum sa menționat, tahipneea este un termen folosit pentru a descrie o frecvență respiratorie rapidă și superficială, dar nu spune nimic despre ceea ce simte o persoană. Cu tahipneea, o persoană poate să respire foarte scurt sau, în schimb, poate să nu observe deloc dificultăți de respirație.

Dispneea se referă lasenzaţiede respirație scurtă.

Dispneea poate apărea cu o rată de respirație normală, o rată de respirație ridicată sau o rată de respirație scăzută. De asemenea, poate apărea atât cu un model de respirație superficială, fie cu un model de respirație profundă.

Cauze

Există atât cauze fiziologice ale tahipneei, cât și cauze patologice.

Cauze fiziologice

Cauzele fiziologice ale unei afecțiuni se referă la răspunsul normal al corpului pentru a corecta o altă afecțiune. În acest caz, afecțiunea, cum ar fi tahipneea, nu este un răspuns anormal al corpului, ci este un răspuns normal la un alt tip de afecțiune anormală sau dezechilibru în organism.

Tahipneea poate fi cauzată de trei procese fiziologice primare:

• Un dezechilibru între gazele respiratorii: un nivel scăzut de oxigen în sânge (hipoxemie) sau un nivel crescut de dioxid de carbon în sânge (hipercapnie) poate provoca tahipnee.
• Un dezechilibru acido-bazic: Tahipneea poate fi cauzată de un exces de acid din organism sau de o scădere a unei baze din corp (o perturbare a echilibrului acido-bazic al corpului.) Când corpul simte că sângele este prea acidă (acidoză metabolică), elimină dioxidul de carbon din plămâni în încercarea de a scăpa corpul de acid.
• Febra: cu febră, tahipneea este compensatorie, ceea ce înseamnă că respirația devine mai rapidă pentru a elimina căldura din corp.

În aceste exemple, tahipneea nu este anormală, ci mai degrabă un mod prin care corpul compensează o altă anomalie din organism pentru a menține echilibrul (homeostazia).

Cauze patologice

Spre deosebire de cauzele fiziologice, o cauză patologică este una care nu apare într-un efort de a restabili echilibrul din corp și, de fapt, face contrariul.

De exemplu, hiperventilația poate provoca o respirație rapidă superficială care nu are loc ca un efort de restabilire a echilibrului în corp, dar poate fi o reacție la anxietate sau frică.

Condiții care pot duce la tahipnee

O gamă largă de afecțiuni medicale poate duce la tahipnee. Pe categorii, acestea pot include:

• Legat de plămâni: bolile pulmonare pot reduce nivelul de oxigen sau pot crește nivelul de dioxid de carbon, iar respirația rapidă încearcă să le restabilească la normal. Acestea includ boli pulmonare obstructive cronice (BPOC), astm, pneumonie, fibroză pulmonară, pneumotorax (plămân prăbușit), embolie pulmonară și multe altele.
• Corelat: afecțiuni precum insuficiența cardiacă, anemia sau tiroida scăzută pot duce la modificări cardiovasculare care la rândul lor provoacă tahipnee.
• Hiperventilație: Aceasta poate apărea din cauza durerii, anxietății sau a altor afecțiuni.
• Acidoza metabolică: Când nivelul acidului este prea mare în sânge, rata de respirație crește pentru a arunca dioxidul de carbon. Unele cauze ale acestui lucru includ cetoacidoza diabetică, acidoză lactică și encefalopatie hepatică.
• Legat de sistemul nervos central: tahipneea poate fi cauzată direct de anomalii ale creierului, cum ar fi tumorile cerebrale.
• Medicamente: Medicamente precum aspirina, stimulentele și marijuana pot provoca o rată rapidă de respirație superficială.

La persoanele care sunt spitalizate, tahipneea poate fi un semn că pneumonia se dezvoltă și apare adesea înainte ca alte semne evidente de pneumonie să fie prezente.

Tahipnee și cancer pulmonar

Cancerul pulmonar poate provoca tahipneea în mai multe moduri diferite. Deteriorarea plămânilor poate perturba schimbul normal de oxigen și dioxid de carbon. Cicatricarea în piept, cum ar fi o intervenție chirurgicală pentru cancerul pulmonar, poate duce la scăderea capacității de a respira și de a atrage oxigen.

Anemia indusă de chimioterapie poate agrava și mai mult tahipneea, deoarece există mai puține celule roșii din sânge pentru a transporta oxigenul și, prin urmare, respirația devine mai rapidă în încercarea de a corecta acest lucru.

Diagnostic

Diagnosticul tahipneei va varia în funcție de vârsta unei persoane, de alte probleme medicale, de medicamentele actuale și de alte simptome, dar poate include:

• Oximetrie: O „agrafă” poate fi plasată pe deget pentru a estima cantitatea de oxigen din sânge.
• Gazele arteriale din sânge (ABG): gazele din sânge măsoară nivelul de oxigen, conținutul de dioxid de carbon și pH-ul sângelui. PH-ul poate fi util în evaluarea anomaliilor metabolice. Dacă pH-ul este scăzut (acidoză), se pot face teste pentru a căuta cauze precum cetoacidoza diabetică, acidoză lactică și probleme hepatice.
• Radiografia toracică: o radiografie toracică poate determina rapid unele cauze ale tahipneei, cum ar fi un plămân prăbușit.
• Tomografie computerizată toracică (CT): se poate face o CT toracică pentru a căuta boli pulmonare sau tumori.
• Testele funcției pulmonare: Testele funcției pulmonare sunt foarte utile atunci când se caută afecțiuni precum BPOC și astm.
• Glucoza: o zahăr din sânge se face adesea pentru a exclude (sau a confirma) cetoacidoza diabetică.
• Electroliti: nivelurile de sodiu și potasiu sunt utile în evaluarea unora dintre cauzele tahipneei.
• Hemoglobina: se poate face o hemoleucogramă completă și hemoglobina pentru a căuta dovezi de anemie, precum și de infecții.
• Electrocardiogramă (EKG): un EKG poate căuta dovezi ale unui atac de cord sau ritmuri cardiace anormale.
• Scanare VQ: o scanare VQ se face adesea dacă există posibilitatea unui embol pulmonar.
• Imagistica prin rezonanță magnetică cerebrală (RMN): dacă nu se găsesc cauze evidente ale tahipneei, un RMN cerebral poate fi util în excluderea anomaliilor cerebrale (cum ar fi tumorile) ca o cauză.
• Ecran de toxicologie: există multe medicamente, atât pe bază de prescripție medicală, fără prescripție medicală, cât și ilegale, care pot provoca tahipnee. Un ecran toxicologic se face adesea în situații de urgență dacă nu se cunoaște cauza tahipneei.

Tratament

Tratamentul tahipneei depinde în primul rând de determinarea și corectarea cauzei de bază.