Ce este tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC)?

Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) este considerată o afecțiune cronică (pe termen lung) de sănătate mintală. Această tulburare psihiatrică se caracterizează prin gânduri obsesive, stresante și comportamente ritualice compulsive. Cei cu tulburare obsesiv-compulsivă sunt cunoscuți că au o varietate de simptome și comportamente care sunt o caracteristică a tulburării.

O persoană cu TOC efectuează în mod obișnuit aceleași ritualuri (cum ar fi spălarea mâinilor) din nou și din nou și se poate simți incapabilă să controleze aceste impulsuri. Aceste comportamente repetitive sunt adesea efectuate într-un efort de a reduce suferința și anxietatea.

Caracteristici / Trăsături / Simptome

Simptomele TOC pot implica caracteristici ale obsesiilor, comportamente care ar indica compulsii sau ambele. Simptomele sunt adesea asociate cu sentimente de rușine și ascundere (secretism).

Simptome obsesive frecvente

În TOC, obsesiile sunt definite ca gânduri repetitive, impulsuri, impulsuri sau imagini mentale care provoacă anxietate sau suferință. Aceste obsesii sunt considerate intruzive și nedorite.

Persoana încearcă să ignore sau să suprime gândurile, îndemnurile sau imaginile prin alte gânduri sau acțiuni (cum ar fi efectuarea de acțiuni compulsive).

Obsesiile comune prezentate de cei cu TOC pot include:

• Teama de a obține germeni prin atingerea obiectelor percepute ca fiind contaminate (expuse de teama de a atinge lucruri pe care alții le-au atins, teama de a da mâna și multe altele)
• O nevoie puternică de ordine manifestată de sentimente de anxietate extremă atunci când lucrurile sunt în neregulă sau asimetrice sau când obiectele sunt mutate de altcineva și / sau dificultăți în a părăsi casa (sau camera) până când obiectele sunt considerate perfect plasate
• Gânduri tabu care implică adesea gânduri foarte îngrijorătoare despre subiecte precum sexul sau religia
• Gânduri agresive care implică adesea teama de a nu face rău altora sau sinelui și care se pot manifesta ca comportamente compulsive, cum ar fi obsesia cu știrile despre violență

Simptome compulsive comune ale TOC

Compulsiile pot fi definite ca tipuri specifice de comportament repetitiv sau ritualuri mentale în care o persoană cu TOC se angajează adesea (până la punctul de a fi ritualică). Aceste comportamente repetitive ajută la reducerea suferinței care provine din gândurile obsesive.

Există o constrângere foarte puternică de a efectua aceste acțiuni și comportamente repetitive și, în timp, devin automate. O persoană se simte condusă să îndeplinească aceste comportamente repetitive ca o modalitate fie de a reduce anxietatea, fie de a preveni apariția unui eveniment temut.

Comportamentele compulsive pot include verificarea repetată a lucrurilor, spălarea mâinilor, rugăciunea, numărarea și căutarea liniștii de la alții.

Exemple specifice de constrângeri frecvente la persoanele cu TOC includ:

• Spălarea mâinilor sau curățarea excesivă (care poate include și dușuri repetate sau băi în fiecare zi)
• Organizare excesivă (punerea lucrurilor în ordine exactă sau nevoia puternică de a aranja lucrurile într-un mod foarte precis).
• Numărarea ritualică (cum ar fi numărarea numerelor de pe ceas, numărarea pașilor parcurși pentru a ajunge la un anumit loc sau numărarea plăcilor de podea sau tavan)
• Verificarea repetată a lucrurilor (cum ar fi verificarea ușilor și ferestrelor pentru a vă asigura că sunt blocate sau verificarea aragazului pentru a vă asigura că este oprită)

Majoritatea oamenilor (chiar și aceiafărăTOC) au unele constrângeri ușoare - cum ar fi nevoia de a verifica soba sau ușile o dată sau două înainte de a ieși din casă - dar cu TOC, există unele simptome specifice care merg împreună cu aceste constrângeri, cum ar fi:

• Incapacitatea de a controla comportamentele (chiar și atunci când persoana cu TOC este capabilă să identifice gândurile sau comportamentele ca fiind anormale)
• Petrecerea a cel puțin o oră în fiecare zi cu gândurile sau comportamentele obsesive sau implicarea într-un comportament care duce la suferință sau anxietate sau erodează funcția normală a activităților importante din viață (cum ar fi conexiunile de muncă sau sociale).
• Experimentarea unui impact negativ în viața de zi cu zi ca rezultat direct al comportamentelor ritualice și al gândurilor obsesive
• Având un tic motor - o mișcare bruscă, rapidă, repetitivă - cum ar fi clipirea ochiului, grimase faciale, sacadări ale capului sau ridicarea umerilor. Ticurile vocale care pot fi frecvente la cei cu TOC includ curățarea gâtului, adulmecarea și alte sunete.

Trăsăturile comune ale persoanelor cu TOC

Unii adulți și majoritatea copiilor cu TOC nu știu că comportamentele și gândurile lor sunt anormale. Copiii mici nu sunt de obicei capabili să explice motivul pentru care au gânduri mentale deranjante sau de ce efectuează comportamente ritualice. La copii, semnele și simptomele TOC sunt de obicei detectate de un profesor sau de un părinte.

În mod obișnuit, persoanele cu TOC pot folosi substanțe (cum ar fi alcoolul sau drogurile) pentru a diminua stresul și anxietatea asociate cu simptomele lor. Simptomele TOC se pot schimba în timp; de exemplu, unele simptome vor veni și vor dispărea, altele pot învăța sau se pot agrava în timp.

Dacă dumneavoastră sau o persoană dragă vă confruntați cu tulburarea obsesiv-compulsivă, contactați linia telefonică națională de asistență pentru administrarea serviciilor de abuz de substanțe și sănătate mintală (SAMHSA) la 1-800-662-4357 pentru informații despre facilitățile de asistență și tratament din zona dvs.

Pentru mai multe resurse de sănătate mintală, consultați baza noastră de date națională de asistență.

Diagnosticarea sau identificarea TOC

Nu există teste de laborator de diagnostic, teste genetice sau alte teste formale pentru diagnosticarea TOC. Diagnosticul se face după un interviu cu un clinician calificat (un profesionist care a fost instruit în diagnosticarea afecțiunilor de sănătate mintală). Acesta ar putea fi un asistent social clinic autorizat, un psiholog autorizat sau un psihiatru (un medic specializat în domeniul psihiatriei).

Calificările pentru cine poate face un diagnostic formal variază de la stat la stat. De exemplu, în unele state, un diagnostic poate fi făcut de un consilier profesionist autorizat (LPC), în plus față de alți profesioniști autorizați. Asigurați-vă că verificați mandatele statului dvs. cu privire la cine poate pune un diagnostic în locația dvs. geografică.

Iată trăsăturile și simptomele pe care le va căuta un clinician calificat atunci când formulează un diagnostic de TOC:

• Persoana are obsesii?
• Persoana prezintă comportamente compulsive?
• Obsesiile și constrângerile ocupă o cantitate semnificativă din timpul / viața persoanei?
• Obsesiile și compulsiile interferează cu activități importante din viață (cum ar fi munca, mersul la școală sau socializarea)?
• Simptomele (obsesii și constrângeri) interferează cu valorile unei persoane?

Dacă clinicianul constată că comportamentele obsesive și compulsive ocupă mult din timpul persoanei și interferează cu activitățile importante din viață, poate exista un diagnostic de TOC.

Dacă bănuiți că dvs. sau un prieten sau un membru al familiei este posibil să aveți TOC, asigurați-vă că vă consultați cu furnizorul dvs. de asistență medicală despre simptome cât mai curând posibil. Atunci când nu este tratat, TOC poate afecta toate aspectele vieții unei persoane. De asemenea, rețineți că diagnosticul și intervenția timpurie echivalează cu rezultate mai bune ale tratamentului.

Cauze

Cauza exactă a TOC este necunoscută, dar noi cercetări descoperă unele dovezi puternice care indică de ce apare TOC. Acest lucru vă poate ajuta să oferiți informații despre tratamentul cu succes al TOC în viitor. (...)

Studii

Un studiu din 2019 a descoperit noi date care au permis cercetătorilor să identifice zonele specifice ale creierului și procesele asociate cu comportamentele repetitive ale celor cu TOC.

Cercetătorii au examinat sute de scanări cerebrale de persoane cu TOC și le-au comparat cu scanările cerebrale ale celor care au făcut-onuau TOC. Iată ce au descoperit cercetătorii:

• Scanările RMN ale creierului au relevat diferențe structurale și funcționale în circuitele neuronale (nervoase) din creierul celor cu TOC.
• Creierul celor cu TOC nu a putut utiliza semnalele normale de oprire pentru a renunța la efectuarea comportamentelor compulsive (chiar și atunci când persoana cu TOC a știut că ar trebui să se oprească).
• Procesarea erorilor și controlul inhibitor sunt procese importante care au fost modificate în scanările cerebrale ale celor cu TOC. Aceste funcții (procesarea erorilor și controlul inhibitor) permit în mod normal unei persoane să detecteze și să răspundă la mediu și să ajusteze comportamentele în consecință.

Potrivit autorului principal al studiului, Luke Norman, Ph.D., „Aceste rezultate arată că, în TOC, creierul răspunde prea mult la erori și prea puțin pentru a opri semnalele. Prin combinarea datelor din 10 studii și aproape 500 de pacienți și voluntari sănătoși, am putut vedea cum circuitele cerebrale presupuse a fi cruciale pentru TOC sunt într-adevăr implicate în tulburare ”, spune Norman.

Tratament

Identificarea timpurie și tratamentul prompt al TOC sunt importante. Există unele tipuri specifice de tratament, precum și medicamente care pot fi mai eficiente atunci când boala este diagnosticată devreme.

Dar, în multe cazuri, diagnosticul de TOC este întârziat. Acest lucru se datorează faptului că simptomele TOC sunt adesea nerecunoscute, parțial din cauza gamei largi de diverse simptome. De asemenea, multe manifestări (cum ar fi gândurile obsesive) sunt păstrate secrete de către persoana cu TOC.

De fapt, potrivit unui studiu mai vechi publicat înJurnalul de Psihiatrie Clinică, este nevoie de o persoană în medie de 11 ani pentru a începe tratamentul după îndeplinirea criteriilor de diagnostic pentru boală.

Un studiu din 2014, publicat deJurnalul tulburărilor afective, a descoperit că detectarea și tratamentul precoce sunt cunoscute ca rezultând rezultate mai bune ale tratamentului. (...)

Adesea, persoanele cu TOC realizează o îmbunătățire semnificativă a simptomelor cu un tratament adecvat și în timp util, unele persoane chiar atingând remisiunea.

Terapia cognitivă

Există o varietate de modalități de terapie cognitivă utilizate pentru a trata TOC.

Prevenirea expunerii și a răspunsului (ERP)

Prevenirea expunerii și a răspunsului este un tip de terapie cognitivă care este utilizată pentru a trata TOC.Acest tip de terapie încurajează persoanele cu TOC să se confrunte cu temerile lor fără a se implica în comportamente compulsive. ERP își propune să ajute oamenii să întrerupă ciclul obsesiilor și compulsiilor pentru a ajuta la îmbunătățirea calității generale a vieții pentru cei cu TOC.

Terapia de expunere și răspuns începe cu ajutorul persoanelor care se confruntă cu situații care provoacă anxietate. Atunci când o persoană are expunere repetată, aceasta ajută la scăderea intensității sentimentelor anxioase asociate cu anumite situații care generează în mod normal suferință.

Începând cu situații care provoacă anxietate ușoară, terapia implică trecerea la situații mai dificile (cele care provoacă anxietate moderată și apoi severă).

Terapia cognitiv-comportamentală (TCC)

Terapia cognitiv-comportamentală este un tip de terapie care oferă elemente ale ERT, dar include și terapia cognitivă, deci este considerată un tip de tratament mai cuprinzător, comparativ cu ERP singur.

Terapia cognitivă este un tip de psihoterapie care îi ajută pe oameni să-și schimbe gândurile, emoțiile și comportamentele problematice, îmbunătățind abilitățile precum reglarea emoțională și strategiile de coping. Acest lucru îi ajută pe oameni să se ocupe mai eficient de problemele sau problemele actuale.

Terapia poate include 1 la 1 sesiuni cu un terapeut sau terapie de grup; este oferit și online de unii furnizori.

Interviu motivațional

Se consideră că utilizarea interviurilor motivaționale crește implicarea în terapie și îmbunătățește rezultatele pentru persoanele cu TOC.

Spre deosebire de terapia cognitivă, psihoterapia nu s-a dovedit eficientă în tratamentul TOC.

Medicament

Există mai multe tipuri de medicamente prescrise în mod obișnuit pentru a trata TOC. Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) sunt farmacoterapia inițială preferată pentru TOC.

SSRI includ Prozac (fluoxetină), Zoloft (sertralină) și Luvox (fluvoxamină). Se pot utiliza antidepresive triciclice precum Anafranil (clomipramină).

Când luați SSRI, există câteva linii directoare de bază care se aplică, acestea includ:

• Persoanele cu TOC au nevoie de o doză mai mare de ISRS comparativ cu cele cu alte tipuri de diagnostice.
• Doza trebuie să înceapă scăzută și să crească treptat într-un interval de timp de patru până la șase săptămâni, până când se atinge doza maximă.
• Este importantă monitorizarea atentă de către medicul prescriptor (în special atunci când se administrează doze mai mari decât cele obișnuite).
• Medicamentul trebuie administrat pentru o perioadă de probă de opt până la 12 săptămâni (cu cel puțin șase săptămâni de la administrarea dozei maxime). De obicei, durează cel puțin patru până la șase săptămâni și uneori până la 10 săptămâni pentru a vedea orice tip de îmbunătățire semnificativă.

Dacă tratamentul de primă linie (cum ar fi Prozac) nu este eficient pentru simptomele TOC, este recomandabil să consultați un psihiatru (un medic specializat în tratarea bolilor mintale și care poate prescrie medicamente). Alte medicamente, cum ar fi antipsihoticele atipice sau clomipramina, pot fi administrate pentru a ajuta la potențarea regimului de medicamente SSRI.

Dacă vi se prescriu medicamente pentru TOC, este important să:

• Fiți atent monitorizat de către un furnizor de servicii medicale (cum ar fi un psihiatru) pentru efectele secundare și simptomele comorbidităților (care au două sau mai multe boli psihiatrice la un moment dat), cum ar fi depresia, precum și pentru a fi monitorizat pentru idei suicidare (gânduri de sinucidere). (...)
• Abțineți-vă de la oprirea bruscă a medicamentelor fără aprobarea furnizorului dvs. de asistență medicală.
• Înțelegeți efectele secundare și riscurile / beneficiile medicamentelor dumneavoastră. Puteți găsi câteva informații generale despre aceste medicamente pe site-ul web NIMH (Mental Health Medications).
• Raportați furnizorului dvs. de asistență medicală orice reacții adverse imediat ce acestea sunt observate, este posibil să fie necesar să modificați medicamentul.

Copiind

Ca și în cazul oricărui tip de afecțiune de sănătate mintală, gestionarea TOC poate fi o provocare atât pentru persoana care este diagnosticată cu TOC, cât și pentru membrii familiei. Asigurați-vă că contactați asistență (cum ar fi participarea la un grup de asistență online) sau discutați cu furnizorul dvs. de asistență medicală sau terapeutul despre nevoile dvs.

Este posibil să trebuiască să educați prietenii și membrii familiei despre TOC. Rețineți că TOC nu este un tip de problemă comportamentală întunecată, ci mai degrabă, o problemă medicală care nu este vina oricui este diagnosticat cu tulburarea.