Lacrimă laterală a ligamentului colateral (LCL)

Ligamentul lateral colateral, sau LCL, este unul dintre cele patru ligamente majore ale genunchiului. LCL conectează capătul osului coapsei (femurul) la partea superioară a osului mai mic al tibiei (peroneu), la exteriorul genunchiului. LCL ajută la prevenirea mișcării excesive de la o parte la alta a articulației genunchiului. Când LCL este rupt, articulația genunchiului se poate îndoi prea mult spre interior atunci când este stresată.

Persoanele care își rănesc ligamentele genunchiului pot dezvolta senzații de instabilitate a articulației genunchiului. Instabilitatea este simptomul genunchiului care dorește să se închidă sau să renunțe. Persoanele care au instabilitate la nivelul articulației genunchiului pot avea senzații anormale ale genunchiului care doresc să se închidă sau se poate înclește brusc până la punctul în care cad la pământ.

Atunci când genunchiul este instabil, este adesea dificil să efectuați multe activități, în special cele care implică mișcări laterale, răsucire, tăiere sau pivotare. Din acest motiv, activitățile sportive, cum ar fi fotbalul și baschetul, pot fi dificile sau imposibil pentru persoanele cu lacrimi LCL.

Severitate

LCL este cel mai frecvent rupt în timpul activităților sportive sau al leziunilor traumatice (căderi etc.). LCL este rupt atunci când genunchiul se îndoaie excesiv spre interior, iar LCL este întins prea mult. Lacrimile LCL sunt clasificate în mod similar cu alte lacrimi ale ligamentelor pe o scară de la I la III:

• Lacrima LCL de gradul I: Aceasta este o lacrimă incompletă a LCL. Tendonul este încă în continuitate, iar simptomele sunt de obicei minime. Pacienții se plâng de obicei de durere cu presiunea asupra LCL și pot fi capabili să se întoarcă la sportul lor foarte repede. Cei mai mulți sportivi ratează una sau două săptămâni de joc.
• Lacerarea LCL de gradul II: Leziunile de gradul II sunt, de asemenea, considerate lacrimi incomplete ale LCL. Acești pacienți se pot plânge de instabilitate atunci când încearcă să taie sau să pivoteze. Durerea și umflarea sunt mai semnificative și, de obicei, este necesară o perioadă de trei până la patru săptămâni de odihnă.
• Lacrima LCL de gradul III: O leziune de gradul III este o ruptură completă a LCL. Pacienții au dureri și umflături semnificative și adesea au dificultăți la îndoirea genunchiului. Instabilitatea, sau renunțarea, este o constatare obișnuită cu lacrimi LCL de gradul III. Lacrimile LCL de gradul III necesită în mod obișnuit reconstrucție chirurgicală.

Lacrimile LCL de gradul III apar frecvent alături de alte leziuni ale genunchiului, mai ales lacrimi și entorse ale ligamentelor încrucișate care leagă osul coapsei (femurul) de osul tibiei (tibia).

Tratament

Tratamentul lacrimilor LCL de gradul I și II poate fi realizat de obicei cu pași simpli care permit ligamentului să se odihnească și să se repare singur. Primii pași ar trebui să aibă ca scop prevenirea inflamației și permiterea ligamentului să se odihnească. Tratamentele utile includ:

• Odihnă: Pacienții pot face cel mai bine folosind cârje pentru a permite genunchiului să se odihnească. Activitățile, inclusiv sporturile, trebuie evitate până la vindecarea ligamentului. Un aparat dentar poate ajuta la sprijinirea genunchiului pentru a preveni stresul asupra vindecării LCL.
• Medicamente antiinflamatoare: medicamentele antiinflamatorii pot ajuta la controlul umflăturilor și la prevenirea inflamației. Aceste medicamente trebuie discutate cu medicul dumneavoastră, deoarece există posibile efecte secundare.
• Aplicarea de gheață: Aplicarea unui pachet de gheață în zonă poate ajuta la controlul umflăturilor și durerii.
• Exerciții la genunchi: Odată ce inflamația acută s-a instalat, unele exerciții de bază ale genunchiului pot ajuta la restabilirea mobilității articulației și la prevenirea pierderii forței. Întoarcerea la sport nu trebuie luată în considerare până când mobilitatea și forța nu au fost readuse la normal.

Leziunile grave pot necesita intervenții chirurgicale. Chirurgia este de obicei luată în considerare dacă ligamentul încrucișat anterior (ACL) sau ligamentul încrucișat posterior (PCL) este rupt sau există alte tipuri de leziuni severe la genunchi.

Studii recente au arătat că pacienții care sunt supuși unui tratament chirurgical tind să se descurce cel mai bine cu reconstrucția ligamentului cu alte țesuturi (adică o grefă de țesut), mai degrabă decât cu repararea ligamentului deteriorat.

Interventie chirurgicala

Când ligamentul colateral lateral este complet rupt, se recomandă de obicei o procedură chirurgicală fie pentru repararea, fie pentru reconstrucția ligamentului. Când ligamentul este rupt la locul atașamentului la os, poate fi posibilă o reparație chirurgicală.

Dacă ligamentul este rupt de-a lungul centrului ligamentului, este de obicei necesară o procedură de reconstrucție. În timpul acestei proceduri, țesutul din alte părți ale corpului (sau de la un donator) este utilizat pentru a crea un nou ligament lateral colateral.

În anumite cazuri, ruperea parțială a LCL poate fi suficientă pentru a justifica o intervenție chirurgicală, în special la sportivi. În acest context, cei care suferă repararea LCL tind să aibă o stabilitate mai bună a genunchiului decât cei care optează pentru tratament nechirurgical.

Un cuvânt de la Verywell

Ligamentul colateral lateral este unul dintre cele patru ligamente majore pentru a oferi stabilitate articulației genunchiului. Leziunile ligamentului colateral lateral sunt relativ neobișnuite în comparație cu leziunile celorlalte ligamente majore ale genunchiului. Cu toate acestea, atunci când LCL este rănit, oamenii pot avea dureri, umflături și instabilitate a articulației genunchiului.

Lacrimile parțiale ale ligamentului lateral colateral se vor vindeca de obicei cu tratament nechirurgical, în timp ce lacrimile complete ale ligamentului necesită adesea o reparație chirurgicală.