Tulburarea bipolară și schizofrenia împărtășesc aspecte similare, dar schizofrenia se caracterizează prin episoade continue sau recidivante de psihoză, în timp ce tulburarea bipolară este o tulburare a dispoziției care se poate manifesta uneori cu simptome psihotice. Deoarece uneori se prezintă în mod similar, aceste tulburări pot fi confundate între ele.
Scurte definiții ale acestor tulburări:
- Tulburarea bipolară este o tulburare a dispoziției caracterizată prin episoade de depresie și episoade de manie sau hipomanie.
- Schizofrenia este o afecțiune psihiatrică caracterizată prin halucinații recurente (senzații false) și / sau iluzii (credințe false), precum și funcționarea afectată.
- Tulburarea schizoafectivă este o afecțiune psihiatrică caracterizată prin episoade de psihoză împreună cu și independentă de simptomele tulburării de dispoziție. Un tip depresiv al tulburării schizoafective poate fi diagnosticat atunci când apare depresia majoră, iar un tip bipolar al tulburării schizoafective se caracterizează prin crize de manie.
Atipati Netiniyom / EyeEm / Getty Images
Simptome
Dacă aveți tulburare bipolară, schizofrenie sau tulburare schizoafectivă, este posibil să vă recunoașteți multe dintre simptome în descrierile acestor afecțiuni. Cu toate acestea, există variații ale simptomelor pe care le-ați putea experimenta.
Simptomele schizofreniei și ale tulburării bipolare pot varia în funcție de persoană; nu există două cazuri exact similare.
Tulburare bipolara
Simptomele tulburării bipolare includ episoade semnificative clinic de depresie și hipomanie și / sau manie.
Simptomele depresiei în tulburarea bipolară includ:
- Tristeţe
- Lipsa de interes pentru lucrurile care se bucurau anterior
- Sentimente de lipsă de valoare
- Modificări ale poftei de mâncare
- Un sentiment de deznădejde și gânduri de sinucidere
Simptomele maniei în tulburarea bipolară includ:
- Neliniște, incapacitate de a adormi
- Gânduri de curse
- Stări de spirit ridicate sau iritabile
- Planificare nerealistă
- Supraevaluarea abilităților personale
- Asumarea riscului
Episoadele afective mixte apar atunci când mania și depresia apar în același timp. De exemplu, o persoană se poate simți fără speranță și ar putea avea, de asemenea, gânduri de curse sau comportament de asumare a riscurilor.
Tulburarea bipolară poate duce la efecte precum paranoia copleșitoare sau un sentiment exagerat al importanței de sine, cu o detașare extremă de realitate care se poate prezenta similar cu schizofrenia.
Schizofrenie
Schizofrenia se caracterizează prin disociere de realitate, sub formă de halucinații, iluzii sau dezorganizare. Simptomele negative, care includ comportamente de exprimare emoțională și funcționare afectate, sunt o componentă majoră a acestei tulburări. Și simptomele cognitive, cum ar fi afectarea memoriei, pot afecta capacitatea unei persoane de a se îngriji de sine.
Simptome pozitive:
- Iluzii și / sau halucinații
- Paranoia
- Agitaţie
- Vorbirea dezorganizată
- Comportament dezorganizat
Simptome negative:
- Apatie (lipsa de interes)
- Retragerea de la alții
- Izolare
- Lipsa expresiei emoționale
- Somn excesiv
Deficite cognitive:
- Atenție diminuată
- Memorie și învățare afectate
- Dificultăți de gândire și rezolvare de probleme
Tulburarea schizoafectivă include simptomele schizofreniei, dar o persoană care are tulburare schizoafectivă va prezenta și simptome de dispoziție prelungite și persistente.
Schizofrenia se caracterizează prin psihoză. În schimb, doar între 20% și 50% dintre persoanele cu tulburare bipolară vor experimenta un episod psihotic.
Cauze
Se crede că tulburarea bipolară și schizofrenia provin din cauze genetice, biologice și de mediu, deși există diferențe cheie.
Tulburarea bipolară afectează aproximativ 2% din populație. Schizofrenia afectează aproximativ 1% din populație. Tulburarea schizoafectivă este mult mai puțin frecventă decât tulburarea bipolară sau schizofrenia, cu o prevalență estimată de aproximativ 0,3 % din populație.
Vârsta medie de apariție a simptomelor pentru fiecare dintre aceste afecțiuni este la vârsta de 20 de ani a unei persoane. Gama de debut a simptomelor este mai largă pentru tulburarea bipolară.
Genetic
Se pare că există o componentă genetică puternică care contribuie la dezvoltarea atât a schizofreniei, cât și a tulburării bipolare.
Studiile efectuate pe gemeni arată că gemenii monozigoți (identici) au mai multe șanse de a împărtăși un diagnostic de schizofrenie decât gemenii dizigotici (frăți, nu identici). Acest lucru se corelează și cu modificări ale conectivității dintre anumite structuri ale creierului pe care cercetătorii le consideră puternic influențate de genetică.
Tulburarea bipolară este afectată de factori genetici, iar studiile pe gemeni arată o corelație mai mare a diagnosticului între gemenii identici decât gemenii neidentici. Acest lucru este asociat cu un volum mai mic în anumite zone ale creierului.
Biologie
Problemele prenatale sunt asociate cu dezvoltarea schizofreniei, dar nu s-a constatat că sunt strâns legate de dezvoltarea tulburării bipolare.
Stresul emoțional matern, infecțiile, complicațiile la naștere, nivelul scăzut de oxigen și suferința fetală sunt asociate cu un risc crescut de dezvoltare ulterioară a schizofreniei.
Mediu inconjurator
Comunitatea și mediul înconjurător al unei persoane joacă un rol în riscul tulburării bipolare, precum și al schizofreniei. Experții sugerează că factorii de mediu nu cauzează aceste condiții, dar că pot contribui la simptome la persoanele care sunt vulnerabile genetic.
Cercetătorii propun că expunerea la abuzul de substanțe și / sau stresul excesiv poate induce modificări metabolice în organism care amplifică expresia factorilor genetici care contribuie la aceste tulburări - posibil precipitând modificările creierului care duc la efectele clinice.
Factorii de mediu care contribuie includ traume din copilărie, izolarea socială și abuzul de substanțe.
Urbanitatea este unul dintre factorii care au fost asociați cu aceste condiții. S-a sugerat că poluarea, zgomotul, tulburarea somnului și stresul social ar putea sta la baza acestei asociații.
Diagnostic
Tulburarea bipolară, schizofrenia și tulburarea schizoafectivă sunt diagnosticate fiecare pe baza criteriilor prezentate în „Manualul de diagnosticare și statistic al tulburărilor psihice” (DSM-5), care este sistemul de clasificare a bolilor utilizat de profesioniștii din domeniul sănătății mintale.
Alte cauze potențiale ale simptomelor, cum ar fi medicamente, leziuni ale creierului sau o boală medicală majoră, cum ar fi encefalita (inflamația creierului) trebuie excluse pentru ca o persoană să poată fi diagnosticată cu oricare dintre aceste afecțiuni.
Tulburare bipolara
Diagnosticul tulburării bipolare necesită prezența a cel puțin unui episod maniacal sau hipomaniacal și, în general, a cel puțin unui episod depresiv major.
Schizofrenie
Pentru un diagnostic de schizofrenie, o persoană trebuie să aibă simptome timp de cel puțin șase luni consecutive.
Criteriile includ cel puțin una sau două dintre următoarele:
- Iluzii
- Halucinații
- Vorbirea dezorganizată
Dacă este prezentă doar una dintre cele de mai sus, o persoană trebuie să aibă și:
- Comportament grav dezorganizat
- Simptome negative, cum ar fi comportamentul catatonic, apatia, lipsa de exprimare
Pentru un diagnostic de schizofrenie, simptomele trebuie asociate cu o deteriorare a îngrijirii de sine, a relațiilor sau a muncii.
Un diagnostic de tulburare schizoafectivă necesită prezența simptomelor schizofreniei. Simptomele dispoziției trebuie să fie prezente de cele mai multe ori, dar simptomele psihozei trebuie să fie prezente mai mult de două săptămâni fără simptome ale dispoziției.
Au existat unele dezbateri cu privire la faptul dacă tulburarea schizoafectivă ar trebui sau nu să fie propriul diagnostic. Unii spun că ar trebui să fie o categorie de schizofrenie, depresie severă sau tulburare bipolară.
Tratament
Tulburarea bipolară și schizofrenia pot fi gestionate cu intervenții medicale, dar aceste afecțiuni nu sunt vindecabile. Consilierea este, de asemenea, o componentă importantă a gestionării acestor condiții.
Tratamentele pentru schizofrenie includ medicamente antipsihotice, care se iau zilnic pentru a preveni simptomele. Tratamentele pentru tulburarea bipolară includ litiu și alți stabilizatori ai dispoziției, de obicei împreună cu medicamente antipsihotice.
Anumite tipuri de psihoterapie pot fi benefice în schizofrenie și tulburare bipolară.
Tratamentul cu terapie electroconvulsivă (ECT) poate fi benefic în tratamentul episoadelor depresive și / sau episoadelor maniacale în tulburarea bipolară și este considerat una dintre opțiunile de tratament pentru gestionarea afecțiunii.
ECT a fost studiat ca o terapie potențială pentru tratamentul schizofreniei și poate ameliora unele simptome pe termen scurt, dar nu este considerat un tratament de rutină pentru schizofrenie.
Prognoză
Schizofrenia și tulburarea bipolară sunt condiții pe tot parcursul vieții, dar tratamentul poate îmbunătăți prognosticul unei persoane. Aceste condiții pot crește riscul de abuz de substanțe și de sinucidere.
Unele estimări sunt că între 4% și 19% dintre persoanele cu tulburare bipolară mor prin sinucidere, o rată care este de 10 până la 30 de ori mai mare decât populația generală. Un studiu din 2020 a constatat că rata suicidului pentru persoanele cu spectru de schizofrenie tulburări este de peste 20 de ori mai mare decât pentru populația generală.
Aceste tulburări sunt, de asemenea, asociate cu un risc de probleme de sănătate datorate neglijării propriilor simptome fizice și lipsei motivației și capacității de a primi asistență medicală, precum și a impactului unor tratamente.
Aceste condiții se pot agrava acut, cu disociere severă de realitate, gânduri de sinucidere și / sau auto-vătămare. Episoadele de agravare acută pot necesita spitalizare internată.
Un cuvânt de la Verywell
A trăi cu tulburare bipolară sau schizofrenie este o provocare pentru persoana care are această afecțiune, precum și pentru prietenii și familia lor. Ambele condiții sunt caracterizate de dificultăți severe și dificultăți de relaționare.
Persoana care se confruntă cu simptomele poate avea o lipsă de perspectivă, care poate interfera cu comunicarea, diagnosticul și tratamentul. Cu toate acestea, odată diagnosticat și inițiat tratamentul, simptomele pot fi adesea bine controlate, cu o îmbunătățire corespunzătoare a calității vieții.
Menținerea unei rutine consecvente, reducerea stresului, o dietă sănătoasă și menținerea activă pot contribui la un rezultat general mai bun.
-and-asthma.jpg)
.jpg)
