Bolile autoimune au unele simptome în comun, inclusiv durere, umflături, oboseală, erupții cutanate, febră slabă și probleme de concentrare. Sunt adesea subtile și greu de identificat și pot fi confundate cu ușurință cu infecții virale, depresie sau stres. Complicând lucrurile, se estimează că 25% dintre persoanele cu boli autoimune au mai multe tipuri.
Un vinovat principal al simptomelor autoimunității este ceva ce toți au în comun: inflamația cauzată de un sistem imunitar care atacă țesuturile sănătoase.Simptomele variază de la o boală la alta, în funcție de gravitatea și localizarea inflamației.
Verywell / Emily Roberts
Simptome frecvente
În bolile autoimune, sistemul dvs. imunitar identifică în mod greșit anumite organe, țesuturi, glande sau celule sănătoase ca agenți patogeni periculoși, cum ar fi viruși, bacterii sau ciuperci. Apoi formează autoanticorpi (anticorpi împotriva sinelui) care identifică și atacă acele ținte. Acest lucru duce la deteriorarea și inflamația, ceea ce duce la simptome.
Simptomele comune pentru majoritatea bolilor autoimune includ:
- Oboseală
- Durere și umflături la nivelul mușchilor, țesuturilor conjunctive și / sau articulațiilor
- Slăbiciune
- Iritatii ale pielii
- Ulcere (răni deschise care nu se vindecă)
- Febra recurentă de grad scăzut
- Ameţeală
- Probleme de concentrare
- Amorțeală și furnicături (parestezii) la mâini și picioare
- Glande umflate
- Dureri abdominale și / sau probleme digestive
Bolile autoimune urmează cursuri diferite și se manifestă cu simptome diferite. Episoadele simptomatice acute sunt denumite erupții sau erupții. Perioadele în care simptomele se retrag se numesc remisiuni.
Simptome după afecțiune
Comunitatea medicală recunoaște mai mult de 100 de afecțiuni autoimune și căutarea simptomelor lor distinctive se poate ajuta una de la alta. Multe dintre cele mai frecvente boli autoimune și simptomele lor distinctive sunt enumerate mai jos.
Această listă nu este în niciun caz exhaustivă și nu ar trebui folosită pentru auto-diagnosticare. Asigurați-vă că raportați simptomele pe care le experimentați medicului dumneavoastră pentru un diagnostic și tratament adecvat.
Alopecia Areata
În alopecia areata, sistemul imunitar atacă foliculii de păr, provocând căderea părului, în principal de la nivelul scalpului, deși poate implica pierderea sprâncenelor, a genelor, a bărbii sau a oricărui fir de păr. Simptomele includ:
- Pete de cădere a părului de dimensiuni de monedă sau mai mari, rotunde, netede
- Părul „punct de exclamare” în sau în jurul unor pete goale care cresc și se rup, lăsând butuci care se îngustează spre partea de jos
- Căderea răspândită a părului
- Îngroșarea unghiilor, pete sau linii albe, rugozitate, matitate, subțire și despicare
- În unele cazuri, mâncărime ușoară sau senzații de arsură în chelie
- Rareori, chelie sau pierderea întregului păr al corpului
Sindromul antifosfolipidic
Cu sindromul antifosfolipidic (APS), anticorpii afectează celulele care acoperă vasele de sânge și cresc riscul formării de cheaguri de sânge în arterele și venele, care pot fi extrem de grave. APS este mai frecventă la persoanele cu alte boli autoimune, în special lupus eritematos sistemic (LES), dar poate apărea și de la sine. Simptomele includ:
- Dureri în piept
- Respirație scurtă
- Durere, roșeață, căldură și inflamație la nivelul membrelor
- Dureri de cap permanente
- Schimbări în vorbire
- Disconfort la nivelul brațelor, spatelui, gâtului și maxilarului
- Greaţă
- Erupție cutanată, roșie (livedo reticularis)
- Ulcere pe picioare
- Moartea țesuturilor la degete și la picioare
Hepatita autoimună
Hepatita autoimună atacă celulele ficatului. Deși este posibil să nu provoace simptome în stadiile incipiente, simptomele se pot dezvolta în timp și includ:
- Oboseală
- Icter (îngălbenirea pielii și a ochilor)
- Mâncărime
- Dureri articulare
- Greață și vărsături
- Durere abdominală superioară dreaptă
- Pierderea in greutate inexplicabilă
- Urină închisă la culoare
- Scaune de culoare deschisă
- Pierderea menstruației
- Erupții cutanate, acnee sau alte afecțiuni ale pielii
Boala celiaca
În boala celiacă, sistemul imunitar atacă mucoasa intestinului subțire ca răspuns la gluten - o proteină care se găsește în grâu, secară, orz și multe alimente preparate. În timp ce simptomele bolii celiace variază de la o persoană la alta, unele dintre cele mai frecvente includ:
- Diaree
- Pierdere în greutate
- Durere abdominală
- Gaz excesiv
Boala Crohn
Boala Crohn este o boală inflamatorie intestinală caracterizată prin inflamația răspândită a tractului digestiv. Simptomele frecvente ale bolii Crohn sunt:
- Diaree
- Dureri abdominale și crampe
- Pierdere în greutate
- Anemie
- Febră
- Oboseală
- Greaţă
- Pierderea poftei de mâncare
- Dureri articulare
- Roșeață sau durere a ochilor
- Umflături roșii, delicate sub piele
Dermatomiozita
Dermatomiozita rezultă din inflamația răspândită a mușchilor și a pielii, care cauzează:
- Erupții, în special umflături roșii sau violete cu vârf plat, numite papule ale lui Gottron
- Miopatie inflamatorie (slăbiciune musculară care afectează ambele părți ale corpului, în special la nivelul coapselor, umerilor și gâtului)
- Fenomenul lui Raynaud (extremități dureroase, anormal de reci, care devin palide sau albastre)
- Piele uscată, aspră, solzoasă
- Păr subțire
- Zone roșii, umflate în jurul unghiilor
- Bucăți dure sub piele
- Probleme la înghițire
- Modificări vocale
- Oboseală
Boala Graves
Boala Graves cauzează supraactivitatea glandei tiroide (hipertiroidism). Acest lucru duce la niveluri excesive de hormon tiroidian, ceea ce pune numeroase funcții ale corpului în „overdrive”. Simptomele includ:
- Un ritm cardiac care poate fi neregulat
- Anxietate
- Pierdere în greutate
- Simtindu-se fierbinte
- Transpirați mai mult decât de obicei
- Mișcări frecvente ale intestinului sau diaree
- Oboseală sau slăbiciune musculară
- A da mâna cu
- Probleme de somn
Sindromul Guillain Barre
Sindromul Guillain-Barré (GBS) rezultă dintr-un atac al sistemului imunitar asupra sistemului nervos după o infecție, cel mai frecvent cu bacteriileCampylobacter jejuni.
GBS este o ciudățenie printre bolile autoimune prin faptul că se dezvoltă rapid (de la câteva ore la câteva săptămâni) și se îmbunătățește de obicei în decurs de câteva luni. Doar aproximativ 20% dintre persoanele care o contractă au simptome un an mai târziu. Simptomele includ:
- Slăbiciunea picioarelor care se poate răspândi în partea superioară a corpului, poate afecta respirația și uneori duce la paralizie
- Amorțeală și furnicături, în special la mâini și picioare
- Dureri musculare
Tiroidita lui Hashimoto
Tiroidita Hashimoto provoacă o glandă tiroidă hiperactivă (hipotiroidism), ceea ce înseamnă că aveți un deficit de hormon tiroidian care determină încetinirea proceselor din corpul dumneavoastră. Unele dintre cele mai frecvente simptome includ:
- Oboseala neobisnuita
- Creșterea inexplicabilă în greutate
- Senzație de frig când alții sunt fierbinți
- Crampe musculare
- Rigiditatea articulațiilor
- Probleme de concentrare
- Constipație
- Pierderea parului
- Piele uscata
- Perioade grele sau neregulate
- Bătăi lente ale inimii
Scleroză multiplă
Scleroza multiplă (SM) este o tulburare neurologică în care sistemul imunitar atacă acoperirea grasă (tecile de mielină) de pe fibrele nervoase din creier și măduva spinării. Procesul se numește demielinizare. Simptomele variază semnificativ în funcție de locul în care apar atacurile din creier și / sau măduva spinării, dar unele dintre cele mai frecvente sunt:
- Oboseală
- Slăbiciune
- Amorțeală și furnicături
- Senzații de șoc electric la nivelul membrelor sau al spatelui
- Ameţeală
- Probleme ale vezicii urinare
Miastenia gravis
Miastenia gravis apare atunci când sistemul imunitar produce anticorpi care atacă în mod eronat proteinele care facilitează comunicarea nervoasă și musculară. Acest lucru duce la slăbiciune la nivelul ochilor, gâtului, maxilarului, membrelor și mușchilor utilizați pentru respirație. Unele simptome comune ale miasteniei gravis includ:
- Pleoapele căzute
- Vedere neclară sau dublă
- Dificultăți cu înghițirea, vorbirea, respirația și mestecarea alimentelor
- Rezistență musculară redusă
- Modificare a expresiilor faciale și un posibil aspect „asemănător unei măști”
- Probleme la ridicarea brațelor și picioarelor
- Durere
- Udarea excesivă a ochilor
Anemie pernicioasă
În anemia pernicioasă, sistemul imunitar atacă proteinele necesare absorbției vitaminei B12 în intestin. Deoarece vitamina B12 joacă un rol important în producerea celulelor roșii din sânge, o deficiență duce la anemie. În timp ce anemia ușoară poate provoca pur și simplu oboseală, anemia mai severă poate provoca:
- Probleme de respirație
- Ameţeală
- Durere de cap
- Dureri în piept
- Piele palida
- Răceală, furnicături sau amorțeală la nivelul mâinilor și picioarelor
- O limbă roșie, umflată, fragedă (glossită)
- Depresie
- Probleme de gândire și de memorie
În timp ce anemia similară, pernicioasă este diferită de anemia cu deficit de fier mai frecventă.
O prezentare generală a anemiei periculoasePolimiozita
Polimiozita este o miopatie inflamatorie, asemănătoare dermatomiozitei, care vizează mușchii gâtului, brațelor, umerilor, coapselor și șoldurilor. Slăbiciunea acestor mușchi poate duce la probleme la urcarea scărilor, ridicarea obiectelor sau înghițirea. Alte simptome pot include
- Dureri articulare sau sensibilitate musculară
- Dificultăți de respirație, înghițire sau vorbire
- Oboseală
- Ritm cardiac neregulat
Ciroza biliară primară
Cu ciroza biliară primară, sistemul imunitar atacă căile biliare mici ale ficatului. Simptomele timpurii ale bolii includ:
- Oboseală
- Mâncărime
- Durere abdominală
- Greaţă
- Apetit slab
- Pierderea in greutate inexplicabilă
- Icter
Psoriazis
Psoriazisul implică atacuri asupra stratului exterior al pielii (epidermă). Acest lucru provoacă pete de piele roșie, îngroșată, de obicei acoperite de o scară argintie, fulgi (numită plăci). Alte simptome frecvente includ:
- Pielea cu mâncărime, uscată, crăpată și care poate sângera
- Mâncărimi sau arsuri ale pielii
- Unghii fără sâmburi, crăpate sau sfărâmicioase
- Scalp scalp
Aproximativ o treime dintre persoanele cu psoriazis vor dezvolta artrită psoriazică, o afecțiune asociată caracterizată prin rigiditate articulară și durere.
O prezentare generală a psoriazisuluiArtrita reumatoida
Când sistemul imunitar vă atacă articulațiile, artrita reumatoidă (RA) se poate dezvolta. La debutul RA, este posibil să observați dureri articulare, rigiditate, umflături și căldură, în special în articulațiile de la baza degetelor și de la picioare. Aceleași simptome tind să apară pe ambele părți ale corpului.
Pe lângă simptomele articulare, alte simptome precoce includ:
- Oboseală
- Dureri musculare
- Febra mica
- Pierdere în greutate
Pe măsură ce boala progresează, inflamația poate apărea în alte părți ale corpului (în afară de articulații), cum ar fi inima și plămânii, provocând dureri în piept și probleme de respirație.
Artrita reumatoidaSarcoidoză
Sarcoidoza este o boală autoimună care determină formarea nodulilor țesutului inflamat (granuloame) în cadrul organelor, cel mai frecvent plămânii și glandele limfatice. Acest lucru duce la simptome precum:
- Tuse uscată persistentă
- Disconfort la nivelul pieptului
- Respirație scurtă, mai ales cu activitate
- Șuierătoare
- Oboseală
- Febră
- Durere oculară, inflamație, estompare și sensibilitate la lumină
- Dureri articulare și osoase
- Transpiră noaptea
- Erupții cutanate
- Noduli limfatici umflați
- Pierderea in greutate inexplicabilă
Uneori, sarcoidoza afectează alte organe, inclusiv pielea, ochii, mușchii, sistemul nervos, inima, articulațiile și rinichii.
Rolul inflamației în sarcoidozăSindromul Sjögren
Simptomele principale ale sindromului Sjögren sunt uscăciunea ochilor și gurii, care se datorează sistemului imunitar care dăunează glandelor care produc lacrimi și salivă. Alte simptome și complicații asociate pot include:
- Piele uscată, buze, căi nazale, gât și vagin
- Oboseală
- Glandele salivare dureroase, umflate
- Dificultate la inghitire
- Modificări ale gustului sau mirosului
- Probleme de concentrare sau de memorie
- Dureri de cap
- Cavități dentare și gingii inflamate
- Infecții fungice în gură
- Reflux de acid
- Dureri de ochi, infecții, leziuni ale corneei și vedere neclară
Deși nu sunt foarte frecvente, pot fi afectate și alte organe precum plămânii, rinichii și sistemul nervos. Acest lucru poate provoca simptome legate de acea afectare a organelor, cum ar fi tuse, urinare frecventă și slăbiciune sau amorțeală.
O prezentare generală a sindromului SjögrenSclerodermia sistemică
Sclerodermia sistemică atacă țesuturile moi, provocând o acumulare de țesut cicatricial care le face groase și rigide. Afectează pielea, țesuturile conjunctive și organele, inclusiv intestinul, plămânii, rinichii și inima. Cele mai frecvente simptome ale sclerodermiei sistemice includ:
- Oboseală
- Fenomenul lui Raynaud
- Pierderea puterii
- Dureri musculare și articulare
- Leziuni pe degete (numite ulcere digitale)
- Rareori, dureri nervoase sau amorțeală
Unele simptome depind de organele implicate:
- Plămâni: dificultăți de respirație și tuse
- Intestin: reflux acid și probleme la înghițire
- Rinichi: hipertensiune arterială
- Inimă: durere toracică
Lupus eritematos sistemic
Lupusul eritematos sistemic (LES sau lupus) apare atunci când sistemul imunitar atacă și dăunează diferitelor organe din corp. Lupusul îi afectează pe toți în mod diferit. Unele persoane au doar câteva simptome ușoare, iar altele au multe simptome mai severe. Simptomele timpurii pot include:
- Oboseală
- Febră
- Pierderea parului
- Erupții, în special o erupție în formă de fluture pe obraji și nas (erupție malară)
- Probleme pulmonare
- Probleme la rinichi
- Articulații și mușchi umflați, dureroși
- Probleme gastrointestinale
- Probleme tiroidiene
- Gură și ochi uscați
- Probleme de memorie sau confuzie
- Cheaguri de sânge, care pot duce la avort spontan
Exemple de simptome legate de deteriorarea unui anumit organ includ o erupție pe piele după expunerea la soare, durere și rigiditate articulară sau durere în piept.
Risc mai mare în unele grupuri etnice
Femeile negre, hispanice și native americane prezintă un risc deosebit de mare de apariție a unor boli autoimune, inclusiv lupus și, eventual, sclerodermie și pot fi predispuse la forme mai severe ale bolii.
O prezentare generală a lupusuluiDiabetul de tip 1
Diabetul de tip 1 apare atunci când sistemul imunitar distruge celulele producătoare de insulină, numite celule beta, din pancreas. Procesul distructiv poate continua luni sau ani înainte de apariția simptomelor. Când apar, totuși, pot fi severe. Simptomele includ:
- Urinare frecventa
- Setea excesivă
- Vedere încețoșată
- Pierderea in greutate inexplicabilă
- Creșterea foamei
- Amorțeală sau furnicături la nivelul extremităților
- Oboseală
- Piele uscata
- Creșterea infecțiilor
- Răni care se vindecă încet
Colită ulcerativă
Colita ulcerativă (UC) este o boală intestinală autoimună care provoacă inflamații la nivelul mucoasei colonului. Simptomele pot varia de la ușoare la severe și se pot schimba în timp. Simptomele ușoare includ:
- Diaree
- Dureri abdominale de crampe
- Sângerări rectale sau sânge în scaun
- Mucus în scaun
- Nevoia urgentă de mișcări intestinale
- Simțind că ai nevoie de o mișcare a intestinului când intestinul tău este gol
- Dureri abdominale semnificative și crampe
- Febră
- Pierderea in greutate inexplicabilă
Vitiligo
Vitiligo cauzează pierderea culorii naturale sau a pigmentului pielii. Simptomele includ:
- Petele petele de piele foarte deschisă, chiar și la persoanele cu tonuri mai întunecate ale pielii
- Albirea părului pe cap și pe față
- Pierderea culorii în ochi, în interiorul gurii și în organele genitale
Pe lângă pierderea culorii naturale a pielii, persoanele cu vitiligo nu prezintă de obicei alte simptome, deși unii observă mâncărime sau durere pe zonele afectate ale pielii.
De ce pielea își poate pierde pigmentulDacă medicul dumneavoastră suspectează că simptomele dvs. sugerează o boală autoimună, acestea vor începe probabil cu un test de anticorpi antinucleari (ANA). Un test pozitiv înseamnă că probabil aveți o afecțiune autoimună, dar va trebui să faceți mai multe teste pentru a confirma exact pe care o aveți.
Complicații
Bolile autoimune vă pot pune în pericol pentru complicații grave. Riscurile specifice variază în funcție de condiție, dar unele dintre cele mai frecvente includ:
- Boli de inimă: afecțiuni care provoacă inflamații, cum ar fi lupusul, sclerodermia și RA, pot duce la întărirea arterelor (ateroscleroza) și a bolilor de inimă.
- Tulburări ale dispoziției: durerea cronică și oboseala - semnele distinctive ale multor tulburări autoimune - sunt adesea asociate cu depresia și anxietatea.
- Neuropatie: leziunile nervoase se pot dezvolta în multe afecțiuni autoimune, inclusiv artrita reumatoidă, diabetul de tip 1 și Sjögren.
- Tromboza venoasă profundă: activitatea bolii și / sau sedentarismul sau necesitatea unui scaun cu rotile vă prezintă riscul de a dezvolta cheaguri de sânge în picioare; acestea se deplasează uneori către plămâni și provoacă o embolie pulmonară.
- Deteriorarea organelor: bolile autoimune care atacă anumite organe pot provoca leziuni semnificative dacă nu sunt tratate corespunzător; de exemplu, hepatita autoimună poate duce la afectarea ficatului, iar diabetul de tip 1 poate provoca probleme la rinichi.
Discutați cu furnizorul dvs. de asistență medicală despre ce puteți face pentru a minimiza riscul de complicații asociate în mod specific cu afecțiunile dumneavoastră.
Când să vezi un doctor
Dacă vă faceți griji, este posibil să aveți simptome ale unei afecțiuni autoimune, asigurați-vă că consultați un medic pentru o evaluare cuprinzătoare, care va include un examen fizic amănunțit, teste de sânge și, eventual, teste imagistice.
Dacă medicul primar sau medicul de familie suspectează un proces autoimun, probabil că veți fi direcționat către un specialist, cum ar fi un reumatolog (pentru afecțiuni precum RA, lupus sau Sjögren), un endocrinolog (pentru bolile tiroidiene sau diabetul de tip 1), sau un gastroenterolog (pentru afecțiuni precum Crohn sau boala celiacă).
Un cuvânt de la Verywell
A fi diagnosticat cu o boală autoimună poate fi deranjant, dar faptul este că majoritatea afecțiunilor pot fi gestionate bine, mai ales dacă sunt diagnosticate și tratate cu promptitudine. Dacă aveți simptome care par în concordanță cu o afecțiune autoimună, nu ezitați să vă adresați medicului dumneavoastră.
-test.jpg)
